Pentru ca sunt niste persoane minunate,m-am gandit sa dedic acest post oamenilor pe care i-am gasit in

acest sat,cu care ne-am imprietenit si care ne ajuta ori de cate ori avem nevoie.Iar noi,la randul nostru,incercam sa facem acelasi lucru.
Tanti Mia este o femeie care munceste din zori si pana seara tarziu.Eu,personal,nu stiu cum reuseste sa le faca pe toate.
Are o gradina in curte de vreo 150 m2,inca 1 pe un teren de 1000 m2 pe care i-a cultivat in intregime,terenuri la camp cu grau,porumb,floarea soarelui si vita de vie pe alte cateva mii de m2.Nu stiu exact.Nici nu vreau sa aflu caci m-ar lua durerea de cap gandindu-ma cat e de munca la atata pamant.
Intre randurile de porumb niciodata nu ii lipsesc rosiile,ardeii,pepenii verzi si galbeni si dovlecii de placinta.
Aici am pozat gradina de 1000m2 pe care cultiva ceapa si usturoi pe care deja le-a strans , le-a facut funii si le-a atarnat de grinzi la uscat,mazare pe care a cules-o de mult,fasole pastai de vreo 3-4 feluri,castraveti,vinete,ardei,gogosari,dovlecei,etc.Absolut tot ce se poate cultiva intr-o gradina are acolo si toate arata de parca sunt decupate dintr-o revista.
Le sapa,le pliveste si le ingrijeste incontinuu.
In afara de gradini si de camp,prietenii nostri mai au si un cal,o vaca,o capra si multe gaini.Plus 3 caini.
Va inchipuiti cata munca.De aceea eu ii admir si ii indragesc asa de mult.Plus ca au o inima
maaaare cat roata carului.Nu e persoana care sa le ceara ajutorul si ei sa nu incerce sa ajute cu ce pot.Inclusiv pe noi.
Tanti Mia are grija sa avem lapte proaspat pentru David mereu si,daca i se pare ca nu m-am dus sa cer lapte cand ar fi trebuit,ma trezesc cu ea la usa dimineata cu sticlele de lapte.Chiar ieri s-a intamplat asta si va spun sincer ca mi-au dat lacrimile , amintindu-mi de raceala si nepasarea parintilor si a fratilor mei si vazand cum , niste oameni care practic nu au nici o obligatie fata de noi , se comporta de parca am fi copiii lor.
Plus ca de cate ori mergem la ea(adica aproape zilnic,ca sta la cateva case distanta) trebuie sa imi dea cate ceva.Ba niste branza,ba o placinta cu branza cum stie numai ea sa faca,ba niste ceapa ca abia a scos-o din pamant si asa vrea ea,sa ne daruiasca si noua.....si cate si mai cate.Ar trebui sa scriu o pagina intreaga ca sa le enumar pe toate.
Iar eu am grija ca mai mereu sa fac cate ceva bun si sa ii dau inapoi farfuriile pline cu ceva.Iar sotul meu , ori de cate ori au nevoie(sa repare ceva,sa faca un gard,o alee,etc) merge sa ii ajute.
Ma bucur tare mult ca am intalnit asemenea persoane aici si ca ne-am imprietenit.


Asta este galeata cu vinete si fasole pe care mi-a daruit-o zilele trecute.


David nu o scapa din ochi nici o clipa pe "Mamia",cum ii spune el.La fel ii spuneau si nepotii ei cand erau mai mici.Sunt tare incantata ca s-a atasat asa de ei.Cand ii spune Mamia o poezie sau ii canta un cantecel,David al meu este vrajit.Are un zambet de incantare pe fata pe care nici nu pot sa il descriu.



Din toata inima o spun : ii multumesc lui Dumnezeu ca exista asemenea oameni si ca sunt prietenii nostri.