Completez cu o poza din satelit,in care se vede tot terenul si am trasat noi o linie de demarcatie intre cele 2 parcele a cate 1000m2.Cea de sus ar trebui sa fie a noastra.Cea de jos este cu casa si dependintele in stanga si cu gradina mea de acum in dreapta unde se vede terenul gol.
In partea de sus se vede via in dreapta.
Dupa terenul nostru si in stanga(adica in fata proprietatii) se vede drumul.Noi ne-am construi casa pe partea noastra(adica cea de sus) in parte stanga.Adica exact la coltul unde este intersectia de drumuri.
Acestea sunt poze cu partea de teren pe care ne vom muta de la anul.Tot terenul are 2000 m2,iar noi avem 1000.
Cel pe care este casa are si terenul cu gradina de acum.Acesta va ramane celeilalte familii.
Aici sunt in gradina de acum cu fata spre vie,acolo unde va fi gradina de anul viitor,adica in capatul terenului meu.In capat de tot,acolo unde este gardul,avem vecin.Acea latura are 20 m.Iar la gardul din stanga(50m lungime) si la cel din fata(20 m ca si cel din spate) este drumul.In dreapta terenului nostru vom face gard comun cu familia impreuna cu care am cumparat terenul si care va imparti parcelele de cate 1000 m2 fiecare.
Aici va fi gradinita de flori,iar in dreapta vom construi casa.Unde se vede fasia de iarba,este gardul din fata.
Aici am pozat de pe locul viitoarei gradini de flori ,spre capatul terenului.Intre randurile de vie care se vad am pus eu rasadurile de varzoase.
Aici am pozat din coltul din stanga fata , acolo unde va fi casa,spre capatul terenului.In stanga se vad cei trei caisi in spate si unul mai mic in fata,care deja este pe jumatate uscat,deci va fi taiat.
Aici este parul cu pere mari si zemoase care va fi in fata casei mele.
Iar aici se vede acelasi par in fundal,si un cais mai subtire in dreapta lui,iar mai in fata , in stanga , un cais mare.
Cel pe care este casa are si terenul cu gradina de acum.Acesta va ramane celeilalte familii.
Aici sunt in gradina de acum cu fata spre vie,acolo unde va fi gradina de anul viitor,adica in capatul terenului meu.In capat de tot,acolo unde este gardul,avem vecin.Acea latura are 20 m.Iar la gardul din stanga(50m lungime) si la cel din fata(20 m ca si cel din spate) este drumul.In dreapta terenului nostru vom face gard comun cu familia impreuna cu care am cumparat terenul si care va imparti parcelele de cate 1000 m2 fiecare.
Aici va fi gradinita de flori,iar in dreapta vom construi casa.Unde se vede fasia de iarba,este gardul din fata.
Aici am pozat de pe locul viitoarei gradini de flori ,spre capatul terenului.Intre randurile de vie care se vad am pus eu rasadurile de varzoase.Norocul meu este ca acasta parte de teren (unde va fi gradina mea de le gume la anul) o intretin tot eu si anul acesta.Altfel am fi avut si mai mult de munca anul viitor.
Aici am pozat din coltul din stanga fata , acolo unde va fi casa,spre capatul terenului.In stanga se vad cei trei caisi in spate si unul mai mic in fata,care deja este pe jumatate uscat,deci va fi taiat.Pe partea cu caisii se vede ca pana in ei se opreste brusc zona cu verdeata(ca sa nu spun balarii).Asa am vrut initial sa impartim terenul.Invers.
Aici este parul cu pere mari si zemoase care va fi in fata casei mele.
Iar aici se vede acelasi par in fundal,si un cais mai subtire in dreapta lui,iar mai in fata , in stanga , un cais mare.Sper ca am dezlegat misterul si am lamurit pe toti cei pe care i-am zapacit cu mutarile , terenurile , schimbarile.................si tot asa.
Sper sa ramana asa si sa nu se razgandeasca din nou,pentru ca,va spun sincer,nu am intalnit in viata mea oameni mai nehotarati si care sa nu isi respecte cuvantul dat,asa ca acestia.Desi am discutat,am hotarat,am negociat de nenumarate ori,inca se mai razgandesc de la o zi la alta.Deja ne doare capul si sper sa se termine odata sa ne putem continua vietile in liniste.
Nu as fi vrut sa scriu prea multe despre asta pe blogul meu,care este unul despre gradina,viata si lucruri frumoase,dar deja simt ca imi pierd rabdarea,si sotul meu la fel.
Victoria,cu orientarea mea in spatiu...n-ai nimerit-o!Oricum,sa-nteleg ca deveniti stapanii unei fermete adevarate...1,2,3 START si de la capat!Tineri si nelinistiti! Dragilor,sa va fie D-zeu alaturi,sa reusiti sa umpleti camara si din prisos sa bucurati si pe altii.Balariile de care vorbesti se pot starpi,ce ma fac eu cu pietrele...Acum cateva zile pregateam un locusor pentru plantat flori,era cineva in vizita,in curte...Doamne,am zis,in toamna am stat in genunchi si cu o unealta improvizata,am "sondat"particica cu particica si-am carat galeti cu pietricele,pietre si chiar,pietroaie...s-acum,parca le-am semanat..."...pai eu le culeg de 30 de ani..."zice el.Pamantul nu-i rau,l-am mai ingrasat,parceluta destinata florilor,din fata casei,careia i-am dat viata eu,acum trei primaveri,asteapta compostul pe care incerc sa-l adun in vederea descompunerii.Daca am fi proprietari deplini,ca voi,mi-as depasi potentele dar data fiind situatia confuza,pe care,am mai spus-o,nu o vad rezolvata de generatia noastra(!),ne preocupam doar s-aducem putina sensibilitate intr-un loc cel putin controversat.Mira
RăspundețiȘtergerehahaha,ce spui tu acolo Mira?Stapani?Proprietari deplini?Nu ,draga mea.Noi ne judecam cu cei care ne-au fost nasi de cununie si de botez ai baiatului nostru,deoarece au vrut sa ne ia tot.Noi am avut incredere in ei si am cumparat impreuna aici cei 2000 m2 cu casuta,iar actele au fost facute initial pe numele lor pentru ca,dupa aceea,sa facem parcelarea si impartirea terenului.Insa lor nu le ajunge niciodata ce au si mai vor si de la altii.Asa ca ne-au dat in judecata,si au declarat ca ne-au luat de mila aici in schimbul unor munci in curte si ca acum vor sa ne evacueze.
RăspundețiȘtergereAsta ca sa spun toata povestea pe scurt,ca sa inteleaga toti cei ce citesc pe aici ce tot bat campii in blogul asta al meu.Ba ca ma mut,ba ca nu ma mai mut,ba ca plec.....si tot asa.
Iar acum suntem in tratative sa ne faca acte,dar inca nu s-a terminat si nu stiu daca si cand ne vor da ce ne apartine.
Nu am vrut niciodata ceva ce nu ne-a apartinut ci doar ceea ce este al nostru si pentru care am muncit si platit.
Desi la bani a fost totul jumate-jumate,am hotarat sa le cedam lor partea cu casa si noi sa luam doar pamant curat,fara constructii.Insa,se vede treaba, ca nici asa nu sunt multumiti.Ce sa mai zic.Eu m-am imbolnavit de inima.Am ,la 36 de ani,hipertensiune,iar sotul meu a ajuns la limita rabdarii.El,care era un monument de rabdare ,acum ii sare tandara din orice.Si totul numai pentru ca am avut incredere in oameni.
Si nu este prima data.
Dar sa lasam asta si sa trecem la ale noastre.Mi-ar place sa iti vad casuta si gradina.Mi-e drag sa admir munca oamenilor si sa adun idei.
Si sa stii ca si noi adunam pietre,si mai adunam cuie,tabla,caramizi,cioburi si de toate.Inca nu am terminat.
Imi pare tare rau de situatia prin care treceti, e trist cind vezi ce rai pot fi unii oameni, am trecut si eu prin asa ceva dar la scara mai redusa, si e groaznic, eu m-a judecat cu fratele meu pentru mostenirea parintilor. Dumnezeu sa va ajute, meritati din plin sa fiti ajutati de el.
RăspundețiȘtergereIti multumesc Ninu.Asta este viata.Nu intotdeauna intalnesti oameni buni in viata.Eu,cel putin,pana acum ceva timp,nu intalnisem deloc.Noroc cu blogul acesta.
RăspundețiȘtergereSi eu am avut probleme cu familia mea,asa ca m-am mai indepartat de ei si m-am apropiat de familia sotului meu in care sunt numai oameni de exceptie,desi simpli.
Victoria,
RăspundețiȘtergerese zice ca oamenii invata doar din greselile lor(nu din ale altora).
Acum pricep ceva din plan,dar tot n-am priceput de ce ati reparat casa daca nu va ramane voua si de ce ati destelenit partea de gradina pe care ,sau la care veti renunta?Si,cel mai important,de ce ati pus jos banii fara sa primiti in mana actul corespunzator(ca numai asa au putut ei sa zica cum ca nu-i nimic al vostru ci doar administrati acea gospodarie ,pentru ei)Offf...viata mea! Sunt cumplita,nu-i asa?
Si noi am avut incredere in oameni,in sensul ca nu ne-am fi asteptat never,ever sa faca ce-au facut,dar nu mai putem da timpul inapoi.Draga mea,iti doresc sa telinistesti cat de curand adica sa vina certitudinea ...
Noapte buna!
Nu tu esti cumplita draga Elisa,ci ei.
RăspundețiȘtergereAm renovat casa pentru ca stabilisem sa stam in ea 5 ani,sau mai putin,pana ne construim noi alta. Si noua ne place sa muncim.Nu am facut socoteala ca le va ramane lor ce am facut noi,pentru ca am considerat ca suntem prieteni si noua ni se pare normal ca prietenii sa nu se uite la detalii din astea.
Am destelenit pamantul asta pentru ca,asa cum am mai spus,initial am vrut sa impartim terenul invers.
Adica in loc de la Est la Vest ca acum,a fost de la Nord la Sud,tot pe mijloc.Terenul este aproape patrat.
E complicat,insa ei ,desi lucreaza in armata,sunt oameni care nu au onoare si cuvantul dat nu inseamna nimic pentru ei.
Noi nu mai putem comunica cu oameni care ne-au facut rau.Voi puteti?
RăspundețiȘtergereDuminica frumoasa si la voi! Aici este vara,vara,noroc ca am umbra de la pomi :)
Nici eu nu mai pot.Cu greu le raspund la "Buna ziua".Deocamdata astept sa vad actele.Dupa aia....mai vedem.
RăspundețiȘtergereSi la mine tot vara este.E atat de frumos....
Capsunile incep sa se coaca.
Important este ca ati ajuns la un consens si ca veti pune toate acestea in spatele vostru. Astfel veti putea sa aveti grija de David, sa va vedeti de viata voastra, de casa si de gradina.
RăspundețiȘtergereTe strang in brate si sper ca vei avea forta sa termini anul cu bine!
Ai mare dreptate,insa eu astept sa vad actele.Nu cred pana nu vad,pentru ca ii cunosc.
RăspundețiȘtergereIti multumesc de incurajari.Chiar simt nevoia.Si eu te imbratisez.O noapte senina.
Buna ziua,mama lui David Octavian!
RăspundețiȘtergereSunt pe fuga,n-am mai reusit sa iau legatura cu "voi"de vreo cateva zile,dupa cum am mai spus,la casa de la tara n-am net asa ca atunci cand mai trec pe "aici",abia de reusesc sa va vizitez,d-apoi sa mai si stau la o "barfa",ca fetele...Iti inteleg oful,ceea ce nu pot pricepe,insa,este de ce nu ati renuntat la tot ce va leaga de experienta neplacuta si pastrati cu incapatanare,parca,contactul cu cei care nu merita numele de parinti spirituale!Poate ar fi fost mai bine sa pretinzi despagubirile de drept si sa-ti tai maneca si sa fugi,asa cum se spune la noi,in Ardeal.Astfel de specimene,puse pe capatuit si profitat,nu pot face casa buna cu oameni ca voi...asa ca ma si mir ca au si tupeul sa mai pretinda un raspuns de binete,vorba Elizei,mai si comunicati!? Sau poate ca D-zeu va inzestrat cu marile lui calitati...aveti totusi grija de stresul din anii tineretii...Mira
Mira draga,este usor de spus,dar greu de facut.Ei ar fi vrut sa ne despagubeasca,insa doar cu jumatate din banii pe care i-am cheltuit aici,iar de munca pe care am depus-o nici nu mai zic.
RăspundețiȘtergereSi,stii ceva.....m-am saturat sa cedez mereu si sa renunt dupa ce am muncit si am pus suflet in tot ce am facut.Nu este prima data cand patim asta,pentru ca avem incredere prea mare in oameni.
Cum sa ne fi gandit la inceput la asta,cand sotul meu este prieten cu ei de mai bine de 18 ani?Iar dupa ce ne-au cununat si botezat copilul,nici atat nu m-as fi gandit ca o bucata de pamant poate intuneca judecata cuiva in asemenea hal incat sa calce in picioare o prietenie de atatia ani.