Eternul indragostit , Eminescu

Cu mâne zilele-ţi adăogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum, când soarele apune,
El şi răsare undeva.

Se pare cumcă alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre îmblă
Crăiasă dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un visternic de vieţi

Din orice clipă trecătoare
ăst adevăr îl înţeleg:
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâne zilele-ţi adăogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
, Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern:
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.
(1883, decembrie)